Linii de cercetare

Această parte a proiectului are la bază faptul că produsurile de artă românești și maghiare contemporane adeseori rezistă conceptelor occidentale spațiale și ale alterității. În consecință, pentru a examina relația dintre experiența transcendentală și spațiu cultural, propunem revizuirea conceptelor de sacru și profan ale lui Mircea Eliade. De asemenea, intenționăm să localizăm discursurile mituluiDracula, profund marcat de privirea occidentală. Un alt scop este aplicarea conceptului cronotopuluiBahtinian în contextul tematicilor planificate. O caracteristică comună a majorității filmelor și operelor literare reprezintă locurile neidentificabile, ostile, “locurile fărălocuri”, precum și locurile denumite de către Foucault heterotopii, care reunesc o serie de funcții ale instituțiilor sociale cu care se află într-o relație metaforică. Aceste locuri adesea se prezintă ca locuri liminale, intermediare unde personajele rămân înțepeniți în crize existențiale și de identitate. Pe baza acestor concepte propunem să schițăm o poetică vizuală a spațiului, care ar include și studiul experienței citadine. De asemenea, termenul de non-locuri al lui Marc Augé adesea găsește o reprezentare paradoxală în operele în chestiune, problematizând efectele sociale ale globalizării care creează locuri și infrastructuri la care majoritatea populației din aceste țări nu are acces.

Scopul acestei linii de cercetare este trecerea în revistă și analiza în detaliu a corpului de literatură maghiară și română contemporană, cu privire deosebită la

a.) aparițiile tipice ale conceptelor și performanțelor spațiale

b.) reprezentarea poetică și narativă a acestor concepte și categorii,

c.) Figurile spațiale ale alterității culturale (etnice, sexuale, sociale și religioase),

d.) similaritățile și diferențele poetice și narative și

e.) imaginile și conceptele culturale mixte ale spațiului în cazul autorilor imigranți și/sau bilingvi.

Dincolo de achiziționarea și vizionarea filmelor (parțial la seminariile lunare), această linie de cercetare cuprinde analiza critică și comparativă a filmelor, cu privire deosebită la a.) influența “întorsăturii spațiale” în științele umanistice asupra studiilor cinematografice, care înainte puneau accentul pe aspectul temporal al filmelor, b.) plasarea filmelor din Europa de Est, România și Ungaria în discursul actual despre relațiile complexe dintre Hollywood, cinematografia europeană și cinematografia lumii, c.) identificarea efectelor globalizării și standardizării culturale în stereotipurile vizuale ale regiunii, d.) definiția și interpretarea topologiei uzului spațial (de ex. călătorie, emigrare, întoarcere), e.) reprezentarea poetică și narativă a spațiilor și locurilor, interpretarea semnificației culturale a acestora și f.) compararea filmelor maghiare și românești, identificarea diferențelor și interpretarea simptomatică a acestora din punct de vedere social, politic, instituțional și cultural.

aceastӑ linie plaseazӑ cercetarea la un nivel metateoretic, și se referӑ la tematici ca a) intermedialitate, partea “inter” denumind spațiul dintre medii, unde se produc figurile de stil (un spațiu care se referă în primul rând la ecranizări literare) și b.) procesul de creație ca spațiu intercultural (cazul scriitorilor emigranți precum și cel al regizorilor, actorilor participanți în coproducții internaționale).